Húsvéti pásztorlevél

Hozzánk lép Jézus

„Amikor meglátták őt, leborultak előtte, pedig kétségek fogták el őket. Jézus hozzájuk lépett…” (Mt 28,17-18)

Szeretett Testvéreim Krisztus Jézus által! Máté evangéliuma egyetlen eseményt jegyez fel a húsvéti feltámadást követő időből, amikor Jézus Krisztus tanítványaival Galileában találkozik. Hegyre hívja azokat, akik a siralomvölgyében járnak, temetőben keseregnek, sírok szélén félnek. Az evangélium által rögzített történet tanúinak szenvedése, a mai válság járványos és háborús áldozatainak sorsával rokon, és hozza lélek közelbe. Ez a közös és hasonló sors a feltámadt Krisztushoz kívánkozik, mint ahogy valamennyi seb, bánat, könny és aggodalom. Örömhír emelkedik mindenek felé, és megsemmisít minden álhírt és rémhírt az, hogy a legsötétebb mélységben is Krisztust látni lehet. Látni közvetlenül és közelről. Nincsenek messze a Golgota hóhérai, a hamis történetek kitalálói, a hazug tanúk lefizetői, de Krisztus mindeneket megelőz és mellettünk van, mint annak idején, úgy most is. Ezt a látást kell a mai gyülekezetnek megértenie és továbbítania azok felé, akik félelmükben a templomig nem tudtak eljönni, az úrvacsorázók közösségét nem akarták megkeresni. Isten nem a vérontásnak Ura, hanem Fia vérén keresztül gyógyító Mindenható. A világnak azonban meg kell tanulnia az ártatlan vér kiontásában felismerni minden vérontás halálhívogató és életellenes tettét. Vigasztaló és egyensúlyt teremtő lehetőség a feltámadt Szabadító előtt meghajolni. Nemcsak elképzelnünk kell a térdreereszkedő tanítványokat a hegy egyik csendes emelkedőjén, hanem tapasztalnunk a jótékony lehetőségét a magunk elcsendesedésének és alázatos meghajlásnak, amit megtehetünk a békés családi hajlékban, de ha kell akkor légiriasztás félelmes zajában, vagy a kórház agonizálóknak elkülönített helységében. Minden elfelejtett hála, elmulasztott töredelem, megtagadott tisztelet elviselhetetlen súlyként terhel, de most nem az összeroppanás ideje van, hanem a halál felett való győzelem részesedésének birtokba vételének. Krisztus életszerzése olyan áldozatban jött létre, amelyben a halál mellett megsemmisül minden lábához helyezett bűn, vétek, tévedés és hiba. Az istentagadók eltorzított istenképe mély sérüléseket hagy a tanítványok lelkében. Ezért olvassuk, hogy „kétségek fogták el őket.” A kereszthalál sokkoló átélése bőséges halálközeli élménnyel járt. El egészen az életféltés határáig. Péter annak idején süllyedni kezdett a vízen járás alkalmával, amint felcserélte a krisztuslátást a viharfigyelésre. Mindkettő adott, de a kettő közötti választás eltévesztése végzetes. Krisztus Jézus ezért adja a tanítványoknak az életmentő kettős feladatát. Kettős ez a feladat, mert aki engedelmeskedik saját életmentésének szolgálatába áll, ugyanakkor azoknak menti az életét, akik között végzi a feladatát. Az életmentés kulcsszolgálata a keresztség, amelyben a tanítványság világraszóló kiterjesztése születik meg, mint Krisztus egyházának szüntelen növekedő alapja. A keresztség éppen húsvétban, a kereszten hozott áldozatban, a kereszt győzelmében kapta meg jelentőségét, ami mindenkorra meghozta az üdvösséget az örök élet ajándékával. Legyünk jó keresztyének és tanítvánnyá téve minden népeket, különösen sajátunkat, tudjunk viharból is a megmentő Megváltóra tekinteni. Minden keresztyén testvérünknek adjon kétségeink között is megtartást a mi győzedelmes Urunk! Áldott húsvéti ünnepünk legyen!

Nagyvárad, 2022 húsvétján!

A békesség kötelékében!

Csűry István püspök


Jesus came

“And when they saw him, they worshipped him: but some doubted. And Jesus came and spoke unto them…” (Matthew 28:17-18)

Dear Sisters and Brothers in Christ, Matthew’s Gospel recorded one event following the Easter resurrection, that was when Jesus met his disciples in Galilee. He invited to the mounts all those who were walking in the valleys of woe and misery, who were bemoaning in cemeteries, and who were frightened and desperate by tombs. The sufferings of the disciples are related to the destinies of the victims of the epidemics and war. These shared feelings of fear and doubt are to be taken to Christ, similarly to all wounds, sorrows, tears and worries. The Good News is overwriting everything else. The Gospel destroys fake news and rumours. Christ becomes visible even in the darkest depths. We see Him close. The executioners of the Golgotha, manipulators, false witnesses and their bribers are not far from us either, but Christ has been triumphing over them: He has been standing by us. We have been called to speak about this experience to all those who –– among current challenges –– are frozen and numb by fear; we should encourage them to come to church and partake communion. God is not a warlord, but the Almighty who is healing through the blood of His Son. Bloodshed is against the will of God. Bowing before our resurrected Saviour is the only comfort. Like the disciples in Galilee, when Jesus came to them, we should also take silence and humbly bow in our peaceful homes, in the shocking noise of air raid sirens, or in hospital rooms for dying people. All missed opportunities for giving thanks become unbearable weights. However, this is not a time for collapse, but the time to share in His triumph over death. Death is overcome, and our sins and mistakes are destroyed when we take them to Jesus. The distorted God-image of atheists left deep wounds in the souls of the disciples. This is why some of them “doubted”. The shocking closeness of crucifixion pushed them into deep fear for their own lives. Indeed, Peter had begun to sink when he had walked on the water; he had focused on the storm instead of Christ. Both the storm and Christ are realities, but we should choose the right focus, otherwise we perish. Saving lives is the strong foundation to the growing Church of Christ. Easter brought us salvation, with the gift of eternal life. May God keep and bless us this Easter!

István Csűry

Fordította: Antal János külügyi tanácsos


Isus vine la noi – Scrisoare pastorală de Paști

“Când L-au văzut, au căzut înaintea Lui, dar aveau îndoieli. Isus a venit la ei…” (Mt 28,17-18)

Iubiți frați și surori în Isus Hristos!Evanghelia lui Matei consemnează un eveniment din perioada de după Învierea de Paști, când se întâlnește cu ucenicii săi în Galileea. El cheamă la munte pe cei care umblă în valea plângerii, plângând în cimitir, temându-se la marginea mormântului. Suferința martorilor povestirii consemnate în Evanghelie se aseamănă cu soarta victimelor epidemiilor și războaielor crizei de astăzi și îi apropie de sufletul său. Această soartă comună și asemănătoare, ca și toate rănile, durerile, lacrimile și necazurile, este un dor de Hristos cel înviat.Este o veste bucuroasă care se înalță la toți și distruge toate veștile false și ororile, că Hristos poate fi văzut în cele mai întunecate adâncuri. Îl putem vedea direct și de aproape. Nu sunt departe călăii de la Golgota, inventatorii de povești false, mitocanii de martori falși, dar Hristos este înaintea tuturor și este cu noi, atât atunci cât și acum. Această viziune este cea pe care biserica de astăzi trebuie să o înțeleagă și să o transmită celor care, de frică, nu au putut veni la biserică, care nu au vrut să caute comuniunea împărtășaniei de la Cina cea de Taină. Dumnezeu nu este Domnul vărsării de sânge, ci Atotputernicul care vindecă prin sângele Fiului Său. Dar lumea trebuie să învețe să recunoască în vărsarea sângelui nevinovat actul fatal și de distrugere a vieții din orice vărsare de sânge.Este un prilej de mângâiere și de echilibru pentru a ne pleca în fața Mântuitorului înviat. Nu trebuie doar să-i imaginăm pe ucenicii îngenuncheați pe vârful unui deal liniștit, ci să experimentăm posibilitatea benefică de a ne liniști și de a ne înclina în smerenie, ceea ce putem face în liniștea căminului familial, dar și, dacă este nevoie, în zgomotul înfricoșător al sirenelor de raid aerian sau în izolarea unui spital pentru pacienții în agonie. Fiecare recunoștință uitată, fiecare respect refuzat cântărește ca o greutate insuportabilă, dar acum nu este momentul să ne prăbușim, ci să luăm în posesie partea noastră de victorie asupra morții. Dobândirea vieții de către Hristos a fost realizată printr-un sacrificiu în care, odată cu moartea, toate păcatele, fărădelegile, erorile și greșelile puse la picioarele Sale sunt distruse. Imaginea distorsionată necredincioșilor despre Dumnezeu lasă răni adânci în sufletele ucenicilor. De aceea citim că “au fost cuprinși de îndoială”. Experiența șocantă a răstignirii a fost experiență în pragul morții. Petru a început să se scufunde în timp ce mergea pe apă, imediat ce și-a schimbat privirea de pe Hristos cu cea a furtunii. Ambele sunt date, dar o greșeală în alegerea între cele două este fatală. Prin urmare, Iisus Hristos le dă ucenicilor dubla sarcină de a salva vieți. Este o sarcină dublă, pentru că cel care ascultă este în slujba salvării propriei vieți și, în același timp, salvează viețile celor în mijlocul cărora își îndeplinește sarcina.Slujba cheie de salvare a vieților este botezul, în care se naște o extindere la nivel mondial a uceniciei ca fundație în continuă creștere a Bisericii lui Hristos. Tocmai de Paști, în jertfa crucii, în biruința crucii, botezul capătă semnificația sa, aducând mântuirea cu darul vieții veșnice. Să fim buni creștini și, făcându-ne ucenici la toate popoarele, mai ales la al nostru, să putem privi la Mântuitorul în furtună. Tuturor fraților și surorilor noastre creștine, Domnul, care promite mântuirea chiar și în mijlocul îndoielilor noastre, să ne dăruiască un Paște binecuvântat!

Oradea, Paștele 2022

În legăturile păcii!

István Csűry episcop

Admin

Vélemény, hozzászólás?

Az email címet nem tesszük közzé. A kötelező mezőket * karakterrel jelöltük